Daoismul din China

Daoismul sau (d o ji o) este una dintre religiile majore indigene din China. Miezul Daoismului este în învățarea și practicarea Cea (Dao), care este adevărul suprem al universului. Cunoscut și sub denumirea de Taoism, Daoismul își trage rădăcinile către filosoful chinez Laozi din secolul VI î.Hr., care a scris cartea iconică Dao De Jing pe principiile Dao.

Succesorul lui Laozi, Zhuangzi, a dezvoltat și mai mult principiile daoiste. Scriind în secolul al IV-lea î.e.n., Zhuangzi a povestit faimoasa sa experiență de transformare Butterfly Dream, unde a visat că este un fluture, dar la trezire, a pozat întrebarea Dacă fluturele visează că era Zhuangzi?

Daoismul ca religie nu a înflorit cu adevărat până la sute de ani mai târziu, în jurul anului 100 e.n., când pustnicul daoist Zhang Daoling a fondat o sectă a daoismului cunoscută sub numele de „Calea chestiunilor cerești”. Prin învățăturile sale, Zhang și urmașii săi au codificat multe aspecte ale daoismului.

Conflicte cu budismul

Popularitatea Daoismului a crescut repede începând cu 200-700 CE, timp în care au apărut mai multe ritualuri și practici. În această perioadă, Daoismul s-a confruntat cu concurența din răspândirea tot mai mare a budismului care a ajuns în China prin intermediul comercianților și misionarilor din India.

Spre deosebire de budiști, daoiștii nu cred că viața suferă. Daoștii consideră că viața este în general o experiență fericită, dar că ar trebui trăită cu echilibru și virtute. Cele două religii au intrat adesea în conflict atunci când ambele au încercat să devină religia oficială a Curții Imperiale. Daoismul a devenit religia oficială în timpul dinastiei Tang (618-906 CE), dar în dinastiile ulterioare, a fost înlocuită de budism. În dinastia yuană condusă de Mongolia (1279-1368) Daoiștii au solicitat să obțină favoare în fața tribunalului yuan, dar au pierdut după o serie de dezbateri cu budiștii, între 1258 și 1281. După pierdere, guvernul a ars multe texte daoiste.

În timpul Revoluției Culturale din 1966-1976, multe temple daoiste au fost distruse. În urma reformelor economice din anii 1980, multe temple au fost restaurate și numărul daoștilor a crescut. În prezent, în China există 25.000 de preoți și călugărițe daoiste și peste 1.500 de temple. Multe minorități etnice din China practică și daoismul. (a se vedea graficul de mai jos)

Școli Daoiste

Credințele daoiste au suferit o serie de schimbări în istoria sa. În secolul al II-lea, CE, școala de Daoism din Shangqing a apărut concentrându-se pe meditație, respirație și recitarea versurilor. Aceasta a fost practica dominantă a Daoismului până în jurul anului 1100 e.n.

În secolul al V-lea e.n., a apărut școala Lingbao care a împrumutat mult din învățăturile budiste precum reîncarnarea și cosmologia. Utilizarea talismanelor și practica alchimiei au fost, de asemenea, asociate cu școala Lingbao. Această școală de gândire a fost în cele din urmă absorbită în școala Shangqing în timpul dinastiei Tang.

În secolul al VI-lea au apărut Daoiștii Zhengyi, care au crezut și în talismane și ritualuri de protecție. Daoiștii Zhengyi au efectuat ritualuri de prezentare a mulțumirilor și a „Ritualului de retragere” care include pocăința, recitările și abstinența. Această școală de Daoism este încă populară astăzi.

În jurul anului 1254, preotul Daoist Wang Chongyang a dezvoltat școala de Daoism din Quanzhen. Această școală de gândire a folosit meditația și respirația pentru a promova longevitatea, multe sunt și ele vegetariene. Școala din Quanzhen combină în continuare cele trei învățături principale chineze despre confucianism, daoism și budism. Datorită influenței acestei școli, prin sfârșitul dinastiei Song (960-1279) multe dintre liniile dintre Daoism și alte religii au fost estompate. Școala din Quanzhen este și astăzi proeminentă.

Principalele aspecte ale daoismului

Dao: Adevărul suprem este Dao sau Calea. Dao are mai multe semnificații. Este baza tuturor lucrurilor vii, guvernează natura și este o metodă de a trăi. Daoștii nu cred în extreme, în schimb se concentrează pe interdependența lucrurilor. Nici binele pur, nici răul nu există, iar lucrurile nu sunt niciodată complet negative sau pozitive. Simbolul Yin-Yang exemplifică această părere. Negrul reprezintă Yin, în timp ce albul reprezintă Yang. Yin este, de asemenea, asociat cu slăbiciunea și pasivitatea, iar Yang cu forța și activitatea. Simbolul arată că în Yang există Yinul și invers. Toată natura este un echilibru între cei doi.

De: O altă componentă cheie a Daoismului este De, care este manifestarea Dao în toate lucrurile. De este definit ca având virtute, moralitate și integritate.

Nemurirea: istoric, cea mai înaltă realizare a unui Daoist este realizarea nemuririi prin respirație, meditație, ajutarea celorlalți și folosirea elixirurilor. În practicile Daoiste timpurii, preoții au experimentat mineralele pentru a găsi un elixir pentru nemurire, punând bazele chimiei chineze antice. Una dintre aceste invenții a fost praful de pușcă, care a fost descoperit de un preot Daoist care căuta un elixir. Daoiștii cred că daoiștii influenți sunt transformați în nemuritori care îi ajută să-i ghideze pe ceilalți.

Daoismul de azi

Daoismul a influențat cultura chineză de peste 2.000 de ani. Practicile sale au dat naștere unor arte marțiale precum Tai Chi și Qigong. Trai sanatos, cum ar fi practicarea vegetarianismului si exercitiilor fizice. Iar textele sale au codificat punctele de vedere chinezesti despre moralitate si comportament, indiferent de apartenenta religioasa.

Grupuri de minorități etnice daoiste din China