Această relatare prescurtată a trecerii și intrării istorice a lui Buddha în Nirvana este preluată în principal din Sutta Maha-parinibbana, tradusă din Pali de Sora Vajira și Francisc Povestea. Alte surse consultate sunt Buddha de Karen Armstrong (Penguin, 2001) și Old Path White Clouds de Thich Nhat Hanh (Parallax Press, 1991).
Au trecut patruzeci și cinci de ani de la iluminarea Domnului Buddha, iar Fericitul avea 80 de ani. El și călugării săi stăteau în satul Beluvagamaka (sau Beluva), care se afla în apropierea orașului actual Basrah, statul Bihar, India de nord-est. Era vremea retragerii ploilor musonice, când Buddha și discipolii săi au încetat să călătorească.
Ca o căruță veche
Într-o zi, Buddha a rugat călugării să plece și să găsească alte locuri unde să stea în timpul musonului. El va rămâne în Beluvagamaka doar cu vărul și însoțitorul său, Ananda. După plecarea călugărilor, Ananda a putut vedea că stăpânul său era bolnav. Fericitul, cu durere mare, a găsit mângâiere doar în meditația profundă. Dar, cu puterea voinței, și-a biruit boala.
Ananda a fost ușurată, dar zdruncinată. Când a văzut boala Celui Fericit, propriul meu corp a slăbit, a spus el. Totul s-a întunecat și simțurile mele au eșuat. Voi, am avut totuși mângâiere în gândul că Fericitul nu va ajunge la trecerea sa finală până nu a dat câteva ultime instrucțiuni călugărilor săi.
Domnul Buddha a răspuns: Ce mai așteaptă comunitatea de călugări de la mine, Ananda? Am învățat dharma deschis și complet. Nu am reținut nimic și n-am nimic de adăugat la învățături. O persoană care a crezut că sangha depindea de el pentru conducere ar putea avea ceva de spus. Dar, Ananda, Tathagata nu are nici o idee, că sangha depinde de el. Deci, ce instrucțiuni ar trebui să dea?
Acum sunt fragilă, Ananda, bătrână, îmbătrânită, de-a lungul anilor. Acesta este al optulea an al meu, iar viața mea este petrecută. Corpul meu este ca un cărucior vechi, abia ținut împreună.
De aceea, Ananda, fiți insule pentru voi înșivă, refugiați-vă pentru voi înșivă, căutând niciun alt refugiu; cu Dharma ca insula ta, Dharma ca refugiu, căutând niciun alt refugiu.
La Altarul Capala
Curând după ce și-a revenit din boală, Lordul Buddha a sugerat ca el și Ananda să-și petreacă ziua într-un altar, numit Altarul Capala. În timp ce cei doi bătrâni stăteau împreună, Buddha a remarcat frumusețea peisajelor din jur. Fericitul a continuat, Oricine, Ananda, a perfecționat puterea psihică ar putea, dacă ar dori acest lucru, să rămână în acest loc pe parcursul unei perioade mondiale sau până la sfârșitul acesteia. Tathagata, Ananda, a făcut acest lucru. Prin urmare, Tathagata ar putea rămâne pe parcursul unei perioade mondiale sau până la sfârșitul acesteia.
Buddha a repetat această sugestie de trei ori. Ananda, probabil neînțelegând, nu a spus nimic.
Apoi a venit Mara, cea rea, care cu 45 de ani mai devreme încercase să-l ispitească pe Buddha departe de iluminare. Ai realizat ce ai propus să faci, a spus Mara. Renunță la această viață și intră în Parinirvana [complet Nirvana] acum.
Buddha renunță la voința Sa de a trăi
Nu vă faceți probleme, Unul Rău, a răspuns Buddha. Peste trei luni voi trece și voi intra în Nirvana.
Apoi, Fericitul, clar și cu atenție, a renunțat la voința sa de a continua. Pământul însuși a răspuns cu un cutremur. Buddha i-a spus zguduitului Ananda despre decizia sa de a-și face ultima intrare în Nirvana în trei luni. Ananda s-a opus, iar Buddha a răspuns că Ananda ar fi trebuit să facă cunoscute obiecțiile sale mai devreme și a cerut ca Tathagata să rămână pe parcursul unei perioade mondiale sau până la sfârșitul acesteia.
Spre Kushinagar
Pentru următoarele trei luni, Buddha și Ananda au călătorit și au vorbit cu grupuri de călugări. Într-o seară, el și câțiva dintre călugări au rămas în casa lui Cunda, fiul unui auriu. Cunda l-a invitat pe Fericitul să ia masa în casa sa, iar acesta i-a oferit lui Buddha o farfurie numită sukaramaddava . Aceasta înseamnă „mâncare moale a porcilor”. Astăzi nimeni nu este sigur ce înseamnă asta. Este posibil să fi fost un fel de mâncare de porc sau poate să fi fost un fel de mâncare cu ceva de porc, cum ar fi să mănânce, cum ar fi ciupercile cu trufe.
Orice ar fi fost în sukaramaddava, Buddha a insistat că el va fi singurul care a mâncat din acel fel de mâncare. După ce a terminat, Buddha i-a spus lui Cunda să îngroape ceea ce a mai rămas, pentru ca nimeni altcineva să nu-l mănânce.
În noaptea aceea, Buddha a suferit dureri și dizenterie îngrozitoare. Dar a doua zi a insistat să călătorească spre Kushinagar, situat în ceea ce este acum statul Uttar Pradesh din nordul Indiei. Pe drum, el i-a spus lui Ananda să nu-l învinovățească pe Cunda pentru moartea sa.
Ananda's Sorrow
Buddha și călugării săi au ajuns la o grămadă de pomi salari din Kushinagar. Buddha a rugat-o pe Ananda să pregătească o canapea între copaci, cu capul spre nord. Sunt obosit și vreau să mă culc, a spus el. Când canapeaua era gata, Buddha s-a așezat pe partea dreaptă, cu un picior pe celălalt, cu capul sprijinit de mâna dreaptă. Apoi, copacii cu sal au înflorit, deși nu era sezonul lor, petalele galbene palide plouă pe Buddha.
Buddha a vorbit o vreme călugărilor săi. La un moment dat, Ananda a părăsit groapa să se sprijine de un stâlp de ușă și să plângă. Buddha a trimis un călugăr să o găsească pe Ananda și să-l aducă înapoi. Apoi, Fericitul i-a spus lui Ananda: Destul, Ananda! Nu vă întristați! Nu am învățat de la bun început că, cu tot ceea ce este drag și iubit, trebuie să existe schimbare și separare? Tot ce se naște, vine în ființă, este compus și este supus degradării. Cum se poate spune: „Să nu ajungă la dizolvare”? Acest lucru nu poate fi.
Ananda, ai servit-o pe Tathagata cu bunătate iubitoare în faptă, cuvânt și gândire; grațioasă, plăcută, din toată inima. Acum ar trebui să te străduiești să te eliberezi. Fericitul l-a lăudat apoi pe Ananda în fața celorlalți călugări adunați.
parinirvana
Buddha a vorbit mai departe, sfătuindu-i pe călugări să păstreze regulile ordinii călugărilor. Apoi a întrebat de trei ori dacă vreunul dintre ei are vreo întrebare. Nu trebuie să vă rememorați mai târziu cu gândul: „Stăpânul a fost cu noi față în față, totuși față în față nu am reușit să-l întrebăm”. Dar nimeni nu a vorbit. Buddha i-a asigurat pe toți călugării că vor realiza iluminare.
Apoi a spus: Toate lucrurile compuse sunt supuse degradării. Străduiește-te cu sârguință. Apoi, senin, a trecut în Parinirvana.
