Mindfulness este una dintre cele mai fundamentale practici ale budismului. Face parte din Calea Optului și este unul dintre cei șapte factori ai iluminării. Și în prezent este la modă. Multe persoane fără niciun interes deosebit pentru restul budismului au adoptat meditația de mindfulness, iar unii psihologi au adoptat tehnici de mindfulness ca practică terapeutică.
Deși este asociat cu meditația, Buddha și-a învățat adepții săi să practice tot timpul mindfulness. Mindfulness ne poate ajuta să percepem natura iluzorie a lucrurilor și să rupem legăturile auto-înțelegerii.
Mindfulness în sensul budist depășește doar atenția la lucruri. Este o conștientizare pură, fără judecăți și concepte și auto-referire. Conștiența autentică are disciplină, iar Buddha a sfătuit să lucreze cu patru fundații pentru a se antrena pentru a fi atent.
Cele patru fundații sunt cadre de referință, de obicei preluate pe rând. În acest fel, elevul începe cu o simplă atenție a respirației și progresează către conștientizarea tuturor. Aceste patru fundamente sunt adesea învățate în contextul meditației, dar dacă practica ta zilnică scandează, aceasta poate funcționa și ea.
Mindfulness al corpului
Primul fundament este conștiența de corp. Aceasta este o conștientizare a corpului ca și corpul ceva resimțit ca respirație și carne și os. Nu este „corpul” meu. Nu este o formă pe care o locuiești. Există doar trup.
Cele mai multe exerciții introductive de mindfulness se concentrează asupra respirației. Aceasta se confruntă cu respirație și a fi suflare. Nu se gândește la respirație sau la idei despre respirație.
Pe măsură ce capacitatea de a menține conștientizarea devine mai puternică, practicantul devine conștient de întregul corp. În unele școli de budism, acest exercițiu ar putea include o conștientizare a îmbătrânirii și a mortalității.
Conștientizarea corpului este luată în mișcare. Cântarea și ritualurile sunt oportunități de a fi atenți la corp în timp ce se mișcă și, în acest fel, ne antrenăm să fim atenți atunci când nu medităm. În unele școli de budism, maicile și călugării au practicat artele marțiale ca o modalitate de a pune accentul meditativ în mișcare, dar multe activități de zi cu zi pot fi folosite ca „practică corporală”.
Mindfulness of Sentiments
Al doilea fundament este conștientizarea sentimentelor, atât senzațiile corporale, cât și emoțiile. În meditație, cineva învață să observe doar emoțiile și senzațiile vin și pleacă, fără judecăți și fără a se identifica cu ele. Cu alte cuvinte, nu sunt „sentimentele” mele, iar sentimentele nu definesc cine ești. Există doar sentimente.
Uneori, acest lucru poate fi incomod. Ceea ce poate apărea ne poate surprinde. Oamenii au o capacitate uimitoare de a ignora propriile anxietăți și furie și chiar durere, uneori. Dar ignorarea senzațiilor care nu ne plac este nesănătoasă. Pe măsură ce învățăm să observăm și să recunoaștem pe deplin sentimentele noastre, vedem și cum se disipează sentimentele.
Mindfulness Minții
Al treilea fundament este conștientizarea minții sau a conștiinței. „Mintea” din această fundație se numește citta. Aceasta este o minte diferită de cea care gândește sau face judecăți. Citta seamănă mai mult cu conștiința sau conștientizarea.
Citta este uneori tradus „inimă-minte”, deoarece are o calitate emotivă. Este o conștiință sau conștientizare care nu este alcătuită din idei. Cu toate acestea, nici conștientul pur nu este a cincea skandha.
Un alt mod de a gândi acest fundament este „atenția stărilor mentale”. Ca și senzații sau emoții, stările noastre sufletești vin și pleacă. Uneori suntem adormiți; uneori suntem neliniștiți. Învățăm să ne observăm stările mentale în mod disproporționat, fără judecată sau opinie. Pe măsură ce vin și pleacă, înțelegem clar cât sunt de nesubstanțial.
Mindfulness Dharma
Al patrulea fundament este conștientizarea dharma. Aici ne deschidem către întreaga lume, sau cel puțin pentru lumea pe care o experimentăm.
Dharma este un cuvânt sanscrit care poate fi definit în mai multe moduri. Vă puteți gândi la ea ca la „legea naturală” sau „așa cum stau lucrurile”. Dharma se poate referi la doctrinele lui Buddha. Iar dharma se poate referi la fenomene ca manifestări ale realității.
Această fundație este uneori numită „mindfulness de obiecte mentale”. Acest lucru se datorează faptului că toate lucrurile din jurul nostru există pentru noi ca obiecte mentale. Ei sunt ceea ce sunt pentru că așa îi recunoaștem.
În această temelie, practicăm conștientizarea inter-existenței tuturor lucrurilor. Suntem conștienți că sunt temporare, fără auto-esență și condiționate de orice altceva. Aceasta ne duce la doctrina despre originea dependentă, care este modul în care totul există.
