În Biblie, o binecuvântare este reprezentată ca o marcă a relației lui Dumnezeu cu o persoană sau o națiune. Când o persoană sau un grup este binecuvântat, este un semn al harului lui Dumnezeu asupra lor și poate chiar a prezenței lor. A fi binecuvântat înseamnă că o persoană sau un popor ia parte la planurile lui Dumnezeu pentru lume și umanitate.
Ca rugăciune
Deși este obișnuit să ne gândim la faptul că Dumnezeu îi binecuvântează pe oameni, se întâmplă și faptul că oamenii oferă binecuvântări lui Dumnezeu. Acest lucru nu este pentru a-L dori bine lui Dumnezeu, ci pentru a face parte din rugăciunile în lăudarea și închinarea lui Dumnezeu. Ca și în cazul în care Dumnezeu binecuvântează oamenii, totodată, aceasta servește și pentru a ajuta la reconectarea oamenilor cu divinul.
Ca act de vorbire
O binecuvântare comunică informații, de exemplu despre statutul social sau religios al unei persoane, dar, mai important, este un „act de vorbire”, ceea ce înseamnă că îndeplinește o funcție. Când un ministru spune unui cuplu: „Vă pronunțez acum bărbat și soție”, el nu comunică doar ceva, el schimbă statutul social al indivizilor din fața sa. În mod similar, o binecuvântare este o faptă care necesită o figură autoritară care să îndeplinească fapta și să accepte această autoritate de către cei care o aud.
Binecuvântarea și ritualul
Un act de binecuvântare leagă teologia, liturghia și ritualul. Teologia este implicată deoarece o binecuvântare implică intențiile lui Dumnezeu. Liturghia este implicată pentru că are loc o binecuvântare în contextul lecturilor liturgice. Ritualul este implicat deoarece ritualurile semnificative apar atunci când un popor „binecuvântat” își amintește despre relația lor cu Dumnezeu, poate prin reenactarea evenimentelor din jurul binecuvântării.
Binecuvântări și Isus
Unele dintre cele mai cunoscute cuvinte ale lui Isus sunt conținute în Predica de pe Muntele, unde descrie cum și de ce diverse grupuri de oameni, săracii, sunt „binecuvântați”. Traducerea și înțelegerea acestui concept s-a dovedit dificilă; ar trebui să fie redat, de exemplu, ca „fericit” sau „norocos”, poate?
