Septuaginta (pronunțat sep-TOO-uh-jint ) este o traducere greacă a Scripturilor evreiești, finalizată cândva între 300 și 200 î.Hr.
Cuvântul Septuagint (prescurtat LXX) înseamnă „șaptezeci” în latină și se referă la 70 (sau mai exact, 72) savanți evrei care ar fi lucrat la traducere. Multe legende antice există cu privire la originea cărții, dar savanții biblici moderni au stabilit că textul a fost produs în Alexandria, Egipt și terminat în timpul domniei lui Ptolemeu Philadelphus.
În timp ce unii susțin că Septuaginta a fost tradusă pentru a fi inclusă în faimoasa Bibliotecă din Alexandria, cel mai probabil scopul a fost să ofere Scripturilor evreilor care se dispersaseră din Israel în lumea antică.
De-a lungul secolelor, generații succesive de evrei au uitat să citească ebraică, dar au putut citi greacă. Greaca devenise limba comună a lumii antice, datorită cuceririlor și elenizării făcute de Alexandru cel Mare. Septuaginta a fost scrisă în greacă koine (comună), limba de zi cu zi folosită de evrei în relația cu neamurile.
Conținutul Septuagintei
Septuaginta include 39 de cărți canonice ale Vechiului Testament. Cu toate acestea, include și câteva cărți scrise după Malachi și înainte de Noul Testament. Evreii și protestanții nu consideră că aceste cărți sunt inspirate de Dumnezeu, dar au fost incluse din motive istorice sau religioase.
Jerome (340-420 d.Hr.), un savant biblic timpuriu, a numit aceste cărți noncanonice Apocriful, care înseamnă „scrieri ascunse”. Acestea includ Judith, Tobit, Baruch, Sirach (sau Ecclesiasticus), Înțelepciunea lui Solomon, 1 Macabei, 2 Macabei, cele două Cărți ale lui Esdras, completări la cartea Esterei, completări la cartea lui Daniel și Rugăciunea lui Manase. .
Septuaginta intră în Noul Testament
Până în vremea lui Iisus Hristos, Septuaginta a fost folosită pe scară largă în tot Israelul și a fost citită în sinagogi. Unele dintre citatele lui Isus din Vechiul Testament par să fie de acord cu Septuaginta, cum ar fi Marcu 7: 6-7, Matei 21:16 și Luca 7:22.
Savanții Gregory Chirichigno și Gleason Archer susțin că Septuaginta este citată de 340 de ori în Noul Testament împotriva a doar 33 de citate din tradiționalul Vechi Testament ebraic.
Limba și stilul apostolului Pavel au fost influențate de Septuaginta. Alți apostoli au mai citat din ea în scrierile lor din Noul Testament. Ordinea cărților din Bibliile moderne se bazează pe Septuaginta.
Septuaginta a fost adoptată ca Biblia bisericii creștine timpurii, ceea ce a dus la critici ale noii credințe de către evreii ortodocși. Aceștia au revendicat variații în text, cum ar fi Isaia 7:14 au dus la doctrina defectuoasă. În acel pasaj argumentat, textul masoretic standard ebraic se traduce prin „tânără” în timp ce Septuaginta se traduce printr-o „fecioară” care dă naștere Mântuitorului.
Cum a influențat Septuaginta Gândirea creștină
Cu toate acestea, Septuaginta a avut un impact puternic asupra gândirii creștine. Când scriitorii ebraici au folosit limba greacă comună pentru a traduce Scripturile, o consecință firească a fost faptul că formele de gândire și expresie grecești au început să influențeze profund comunitatea evreiască. Unii termeni și idei limitate în limba ebraică s-au extins prin vocabularul grec cultivat și bogat. Cele patru Evanghelii au fost inițial scrise în limba greacă și mesajele lui Isus au fost răspândite pentru prima dată într-o comunitate vorbitoare de greci. Astfel, biserica creștină timpurie a fost afectată semnificativ de limbajul Septuagintei .
Astăzi, există doar 20 de texte papirus din Septuaginta originală. Scorurile din Marea Moartă, descoperite în 1947, conțineu porțiuni de cărți ale Vechiului Testament. Când aceste documente au fost comparate cu Septuaginta, s-a constatat că variațiile sunt minore, cum ar fi literele sau cuvintele scăzute sau erorile gramaticale.
În traducerile biblice moderne, cum ar fi Noua versiune internațională și versiunea standard engleză, savanții au folosit în primul rând texte ebraice, apelând la Septuaginta doar în cazul pasajelor dificile sau obscure.
De ce contează Septuaginta de azi
Septuaginta greacă a introdus neamurile în iudaism și Vechiul Testament. Un exemplu probabil este Magii, care au citit profețiile și le-au folosit pentru a-l vizita pe pruncul Mesia, Iisus Hristos.
Cu toate acestea, un principiu mai profund poate fi dedus din citatele lui Isus și ale apostolilor din Septuaginta. Isus a fost confortabil folosind această traducere în citările sale rostite, la fel și scriitori precum Paul, Peter și James.
Septuaginta a fost prima traducere a Bibliei într-o limbă folosită în mod obișnuit, ceea ce presupune că traducerile moderne atente sunt la fel de legitim. Nu este necesar ca creștinii să învețe greaca sau ebraica pentru a accesa Cuvântul lui Dumnezeu.
Putem fi siguri că Bibliile noastre, descendenții acestei prime traduceri, sunt redări exacte ale scrierilor originale inspirate de Duhul Sfânt. În cuvintele lui Pavel:
Toată Scriptura este respiră de Dumnezeu și este utilă pentru învățătură, mustrare, îndreptare și instruire în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie bine echipat pentru fiecare faptă bună. (2 Timotei 3: 16-17, NV)
surse
- Citate din Vechiul Testament în Noul Testament: o anchetă completă. Gregory Chirichigno și Gleason L. Archer.
- Enciclopedia standard biblică internațională. James Orr, redactor general.
- Dicționarul biblic al lui Smith. William Smith.
- Almanahul biblic. JI Packer, Merrill C. Tenney, William White Jr.
