Tathata, care înseamnă „așa ceva” sau „astfel”, este un cuvânt folosit uneori în principal în budismul Mahayana pentru a însemna „realitate” sau așa cum stau lucrurile cu adevărat. Se înțelege că adevărata natură a realității este inefabilă, dincolo de descriere și conceptualizare. „Asemenea”, atunci, este în mod deliberat vag pentru a ne feri de conceptualizarea acesteia.
S-ar putea să recunoști că tathata este rădăcina lui Tathagata, care este un termen alternativ pentru „Buddha”. Tathagata a fost termenul pe care Buddha istoric l-a folosit cel mai des pentru a se referi la el însuși. Tathagata poate însemna fie „unul care a venit astfel”, fie „unul care a plecat astfel”. Uneori este tradus „unul care este așa”.
Uneori se înțelege că tathata stă la baza realității, iar apariția lucrurilor în lumea fenomenală sunt manifestări ale tathatei. Cuvântul tathata este uneori folosit în mod interschimbabil cu sunyata sau gol. În timp ce toate fenomenele sunt goale (sunyata) de auto-esență, ele sunt, de asemenea, pline (tathata). Sunt „plini” de realitatea în sine, de orice.
Origini din Tathata
Deși termenul este asociat cu Mahayana, tathata nu este necunoscută în budismul Theravada. „Asemenea” apare ocazional în Canon Pali.
La Mahayana timpurie, tathata a devenit un termen pentru dharmas . În acest context, un dharma este o manifestare a realității, care este un mod de a spune „a fi”. Sutra Inimii ne spune că toate dharmele, toate ființele, sunt forme de goliciune (sunyata). Acesta este același lucru cu a spune că toate dharmele sunt forme de astfel. Ca atare, toate dharmele, toate ființele, sunt la fel. Totuși, în același timp, dharmele nu sunt doar identice cu acea, deoarece în formă manifestată aparențele și funcțiile lor diferă.
Aceasta este o expresie a filozofiei Madhyamika, foarte mult o piatră de temelie a Mahayana. Filozoful Nagarjuna a explicat Madhyamika ca o cale de mijloc între afirmare și negație; între a spune că lucrurile există și a spune că nu există. Și multele lucruri, a spus el, nu sunt nici unul, nici multe. Vezi și „Cele două adevăruri”.
Asupra lui Zen
Dongshan Liangjie (807-869; în japoneză, Tozan Ryokai) a fost un fondator al școlii din Caodong din China, care se va numi Soto Zen în Japonia. Există o poezie atribuită lui Dongshan numită „Cântecul oglinzii prețioase Samadhi” care este încă memorată și scandată de practicienii Soto Zen. Incepe:
Învățătură despre astfel a fost intim comunicată de către budiți și strămoși.
Acum îl ai, deci păstrează-l bine.
Umple un bol de argint cu zăpadă,
ascunzând un heron în lumina lunii
Luate la fel de asemănătoare, nu sunt aceleași;
când le amesteci, știi unde sunt. [San Francisco Zen Center traducere]
„Acum îl aveți, așa că păstrați-l bine” ne spune că astfel, sau este așa, este deja prezent. „Comunicat intim” se referă la tradiția Zen de a transmite dharma direct, în afara sutrelor, de la student la profesor. „Luate la fel de asemănătoare, nu sunt aceleași” Darmele sunt ambele și nu sunt aceleași ca atare. „Când le amesteci, știi unde sunt”. Ele sunt cunoscute prin funcție și poziție.
Mai târziu, în poezie, Dongshan a spus: „Nu ești, într-adevăr ești tu”. În Zen Masters, editat de Steven Heine și Dale Wright (Oxford University Press, 2010), profesorul Zen Taigen Dan Leighton scrie că „este” o „experiență total incluzivă, încorporând totul”. „Este” totalitatea ființei, dar, în calitate de indivizi, nu putem pretinde personal să o cuprindem pe toate. " natura, din care orice „eu” este pur și simplu o expresie parțială particulară ”, a spus Taigen Leighton.
Dongshan este cunoscut pentru o învățătură mai avansată numită Five Ranks, care explică modul în care realitatea absolută și relativă se interrelaționează, și este considerată o învățătură importantă în acest sens.
