Zen-ul japonez este asociat cu numeroase forme de artă, pictura, caligrafia, aranjarea florilor, flautul shakuhachi, artele marțiale. Chiar și ceremonia ceaiului se califică ca un fel de artă Zen. Poezia este, de asemenea, o artă zen tradițională, iar forma poeziei Zen cea mai cunoscută în Occident este haiku-ul.
Haiku, poezii minimaliste de obicei în trei rânduri, sunt populare în Occident de zeci de ani. Din păcate, multe dintre principiile tradiționale ale scrisului haiku nu sunt încă bine înțelese în Occident. Mult „haiku” occidental nu este deloc haiku. Ce este haiku și ce îl face o artă Zen?
Istoria Haiku
Haiku a evoluat dintr-o altă formă poetică numită renga . Renga este un fel de poezie colaborativă care a avut originea în începutul mileniului 1 al Chinei. Cel mai vechi exemplu de renga din japoneză datează din secolul al VIII-lea. Până în secolul al 13-lea, renga se transformase într-un stil unic japonez de poezie.
Renga a fost scrisă de un grup de poeți sub conducerea unui maestru renga, fiecare poet contribuind cu un vers. Fiecare vers a început cu trei rânduri de cinci, șapte și, respectiv, cinci silabe, urmate de două rânduri de șapte silabe fiecare. Primul verset a fost numit hokku .
Matsuo Basho (1644-1694) este creditat că a făcut primele trei rânduri de renka în poezii de sine stătătoare pe care le cunoaștem ca haiku. În unele versiuni ale vieții sale, Basho este descris ca un călugăr Zen, dar este mai probabil că a fost un laic care a avut o practică Zen din nou, din nou. Cel mai cunoscut haiku al său a fost tradus în mai multe moduri:
Lac vechi.
O broască sare în -
Bâldâbâc.
Haiku în Occident, Sort Of
Haiku a venit spre vest la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu câteva antologii puțin observate publicate în franceză și engleză. Câțiva poeți cunoscuți, inclusiv Ezra Pound, și-au încercat mâinile la haiku cu rezultate nedistingurate.
Haiku-ul de limbă engleză a devenit popular în Occident în perioada „beat Zen” din anii ’50, iar mulți poeți haiku și profesori de arte în limba engleză au pus mâna pe forma structurală comună ca trăsătură definitorie a liniilor haiku cu trei linii, șapte și cinci silabe în rândurile respective. Drept urmare, o mulțime de haiku-uri foarte proaste au ajuns să fie scrise în engleză.
Ce face din Haiku o artă Zen
Haiku este o expresie a experienței directe, nu o expresie a unei idei despre experiență. Posibil cea mai frecventă greșeală a scriitorilor haiku occidentali este să folosească forma pentru a exprima o idee despre experiență, nu experiență în sine.
Deci, de exemplu, acesta este un haiku cu adevărat rău:
Un trandafir reprezintă
Un sărut al mamei, o zi de primăvară
Dorul unui iubit.
Este rău pentru că este totul conceptual. Nu ne oferă experiență. Contrast cu:
Buchet de trandafir ofilit
Lăsat în iarbă nouă
De mormânt
Al doilea haiku nu este grozav, poate, dar te aduce într-un moment.
Poetul este, de asemenea, unul cu subiectul său. Basho spunea: „Când compunem un verset, să nu existe o lățime de păr care să-ți separe mintea de ceea ce scrii; "
Haiku este despre natură, iar poemul ar trebui să ofere cel puțin un indiciu despre anotimpul anului, adesea într-un singur cuvânt numit kigo . Iată un alt haiku:
Un cormoran se scufundă
În baltă; plutitorul
Frunzele galbene se bobină.
„Frunzele galbene” dezvăluie că este un haiku de cădere.
O convenție importantă de haiku este kireji sau cuvânt tăiat. În japoneză, kireji împarte poezia în două părți, stabilind adesea juxtapunere. Pune alt drum; kireji taie trenul gândirii în haiku, care este o tehnică pentru a da mușcă poemului. Acesta este oh! o parte pe care haiku-ul englezesc pare prea des să o lase în afara.
Iată un exemplu, de Kobayashi Issa (1763-1828). Issa era un preot Jodo Shinshu și nu Zen, dar oricum a scris haiku bun.
Din nară
a Marelui Buddha
vine o înghițitură
Haiku în engleză
Zen-ul japonez are o estetică puternică de „doar cantitatea potrivită”, din câte flori într-un aranjament, câtă mâncare mănânci și câte cuvinte folosești în haiku-ul tău.
S-ar putea să observați că majoritatea exemplelor de haiku de mai sus nu respectă regula celor cinci șapte-cinci silabe. Modelul de silabe funcționează mai bine în limba japoneză. În engleză, este mai bine să nu folosiți mai multe cuvinte decât trebuie să folosiți. Dacă te gândești să adaugi un adjectiv aici și acolo pentru a face ca numărul silabelor să funcționeze, nu este o scriere haiku bună.
În același timp, dacă vă chinuiți să rămâneți în regula celor cinci șapte-cinci silabe, este posibil să încercați să împachetați prea mult într-un singur haiku. Încercați să vă consolidați atenția.
Și acum că știi să scrii un adevărat haiku încercați-l.
