Ce este iertarea? Există o definiție a iertării în Biblie? Iertarea biblică înseamnă că credincioșii sunt considerați curați de Dumnezeu? Și care ar trebui să fie atitudinea noastră față de alții care ne-au rănit?
Două tipuri de iertări apar în Biblie: iertarea lui Dumnezeu pentru păcatele noastre și obligația noastră de a-i ierta pe ceilalți. Acest subiect este atât de important încât destinul nostru etern va depinde de el.
Ce este iertarea de Dumnezeu?
Omenirea are o natură păcătoasă. Adam și Eva au ascultat pe Dumnezeu în Grădina Edenului, iar oamenii au păcătuit împotriva lui Dumnezeu de atunci.
Dumnezeu ne iubește prea mult ca să ne lase să ne distrugem în Iad. El ne-a oferit o cale pentru a ne fi iertați și astfel este prin Isus Hristos. Isus a confirmat că, în termeni incerti, când a spus: „Eu sunt calea și adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine”. (Ioan 14: 6, NIV) Planul mântuirii lui Dumnezeu era să-l trimită pe lume pe Isus, singurul său Fiu, ca jertfă pentru păcatele noastre.
Acest sacrificiu era necesar pentru a satisface dreptatea lui Dumnezeu. Mai mult, acel sacrificiu trebuia să fie perfect și fără pată. Datorită naturii noastre păcătoase, nu putem repara relația noastră ruptă cu Dumnezeu de unul singur. Doar Isus a fost calificat să facă asta pentru noi. La Cina cea de Taină, în noaptea dinaintea răstignirii sale, a luat o ceașcă de vin și le-a spus apostolilor săi: „Acesta este sângele meu al legământului, care este vărsat pentru mulți pentru iertarea păcatelor”. (Matei 26:28, NV)
A doua zi, Isus a murit pe cruce, luând pedeapsa cuvenită nouă și ispășind păcatele noastre. În a treia zi după aceea, a înviat din morți, cucerind moartea pentru toți cei care cred în El ca Mântuitor. Ioan Botezătorul și Isus a poruncit să ne pocăim sau să ne abatem de la păcatele noastre pentru a primi iertarea lui Dumnezeu. Când o facem, păcatele noastre sunt iertate și suntem asigurați de viața veșnică din ceruri.
Ce este iertarea altora?
În calitate de credincioși, relația noastră cu Dumnezeu este restabilită, dar ce zici de relația noastră cu semenii noștri? Biblia afirmă că atunci când cineva ne doare, suntem obligați de Dumnezeu să iertăm acea persoană. Isus este foarte clar în acest sens:
Matei 6: 14-15
Căci dacă iertați pe alți oameni când păcătuiesc împotriva voastră, Tatăl vostru ceresc vă va ierta și voi. Dar dacă nu le iertați pe alții păcatele lor, Tatăl vostru nu vă va ierta păcatele. (NIV)
Refuzul de a ierta este un păcat. Dacă primim iertare de la Dumnezeu, trebuie să o dăm celorlalți care ne-au rănit. Nu putem ține ranchiuni sau căutăm răzbunare. Trebuie să avem încredere în Dumnezeu pentru dreptate și să iertăm pe persoana care ne-a jignit. Asta nu înseamnă că trebuie să uităm de infracțiune; de obicei, asta este dincolo de puterea noastră. Iertarea înseamnă a-l elibera pe celălalt de vina, a lăsa evenimentul în mâinile lui Dumnezeu și a merge mai departe.
Este posibil să reluăm o relație cu persoana dacă am avea una, sau nu, dacă una nu a existat înainte. Cu siguranță, victima unei infracțiuni nu are obligația de a se împrieteni cu criminalul. O lăsăm la instanțe și la Dumnezeu pentru a-i judeca.
Nimic nu se compară cu libertatea pe care o simțim atunci când învățăm să îi iertăm pe ceilalți. Când alegem să nu iertăm, devenim sclavi ai amărăciunii. Suntem cei mai răniți prin păstrarea neiertării.
În cartea sa, „Iartă și uită”, Lewis Smedes a scris aceste cuvinte profunde despre iertare:
"Când îl eliberezi pe cel rău din greșeală, ai tăiat o tumoare malignă din viața ta interioară. Ai eliberat un prizonier, dar descoperi că adevăratul prizonier erai tu însuți."
Rezumând iertarea
Ce este iertarea? Întreaga Biblie arată către Iisus Hristos și misiunea sa divină de a ne salva de păcatele noastre. Apostolul Petru a rezumat-o astfel:
Fapte 10: 39-43
Suntem martorii a tot ceea ce a făcut în țara evreilor și în Ierusalim. L-au omorât agățându-l de o cruce, dar Dumnezeu l-a ridicat din morți în a treia zi și l-a făcut să fie văzut. Nu a fost văzut de toți oamenii, ci de martori pe care Dumnezeu îi alesese deja - de noi, care am mâncat și băut cu el după ce a înviat din morți. El ne-a poruncit să predicăm oamenilor și să mărturisim că el este cel pe care Dumnezeu l-a numit judecător al celor vii și al morților. Toți profeții mărturisesc despre el că toți cei care cred în El primesc iertarea păcatelor prin numele său. (NIV)
